Doctor Who: U mondu abbastanza è u tempu / U Doctor Falls ★★★★★

Doctor Who: U mondu abbastanza è u tempu / U Doctor Falls ★★★★★

Chì Filmu Per Vede?
 

Un finale macabru è avvincente dà friddi cù u ritornu di i Cybermen originali da u 1966 è un scontru di Master / Missy cù John Simm è Michelle Gomez





Una valutazione di stella di 5 fora di 5.

Storia 275



Serie 10 - Episodi 11 è 12

Storia
Una nave spaziale massiccia simile à l'arca hè abbandonata à u latu di un burato neru. Arrivatu à u livellu più altu, u duttore prova se Missy hè veramente riformata. Bill hè fatalmente laseratu è finisce intrappulatu in l'uspidale à i livelli più bassi, induve u tempu si move assai più lentamente chè in cima. Hè cyber-cunvertita prima chì i so amichi ponu ghjunghje. Questa nave hè di Mondas è u Maestru, in disguise, travaglia nantu à a genesi di una nova razza di Cybermen. Prestu, a corsa hè iniziata per salvà a ghjente gentile à i livelli superiori, è u duttore supplica Missy è u Maestru per unisce e forze cun ellu. Dopu un ultimu attaccu contr'à i Cybermen è si separanu da Nardole è Bill (chì hè ristabilitu à a vita da Heather), u duttore hè capaci di mette a so rigenerazione in attesa. U Tardis u porta in l'Antartida, induve scontra a so prima incarnazione ...

Prime trasmissioni in u Regnu Unitu
sabbatu 24 di ghjugnu 2017
sabbatu 1 lugliu 2017



Cast
U duttore - Petru Capaldi
Bill Potts - Pearl Mackie
Nardole - Matt Lucas
Missy - Michelle Gomez
Razor / U Maestru - John Simm
George - Oliver Lansley
Chirurgu - Paul Brightwell
Infermiera - Alison Lintott
A voce di i Cybermen - Nicholas Briggs
Hazran - Samantha Spiro
Ali - Briana Shann
Gazron - Rosie Boore
Rexhill - Simon Coombs
Heather - Stephanie Hyam
U duttore - David Bradley

Crew
Scrittore - Steven Moffat
Direttore - Rachel Talalay
Producer - Peter Bennett
Musica - Murray Gold
Designer - Michael Pickwoad
Produttori esecutivi - Steven Moffat, Brian Minchin

Rivista RT di Patrick Mulkern



U mondu abbastanza è tempu blogu (publicatu prima sabbatu 24 ghjugnu 2017)
★★★★★ Mi piace stu episodiu ? Hè ciò chì m'hà dumandatu u pruduttore esecutivu Brian Minchin in una visita à a BBC Cardiff. Haha, nò, ùn mi piace micca. Ùn pudia micca cum'è un episodiu chì apparentemente uccide dui caratteri amati. Mi sentu ululà No-o-o-o-o-o-o-o! cum'è Petru Capaldi face à u principiu mentre s'imbazza fora di u Tardis in a neve. Ma in questu casu, ùn piace micca un episodiu hè una cosa peculiarmente pusitiva. Hè bonu per esse sfidatu da un vechju amicu previdibile una volta di tantu in tantu.

World Enough and Time hè riveting (principalmente), macabru (deliciosamente) è mette abbastanza freti a morte - o un destinu peghju chè a morte per qualchissia chì avemu cultivatu à amà.

Trattemu prima di quella scossa Scene One. A morte di u duttore di Petru Capaldi. I pre-tituli Big Moment chì era cusì sicretu chì era ritenutu da e prime anteprime. In fatti, duvia esse, perchè ùn era micca statu veramente filmatu! A maiò parte di sta finale in dui parti hè stata sparata mesi fà, ma a squadra di Doctor Who hà tornatu in studio menu di duie settimane prima di a trasmissione per filmà sta scena cruciale. Cum'è Brian Minchin m'hà dettu: Andemu assai vicinu à u filu nantu à questu!

Sapemu longu chì sta rigenerazione era ghjunta. Steven Moffat hè andatu nantu à u recordu dicendu chì succederà in modu diversu sta volta, ma pochi anu anticipatu di vede à l'iniziu di l'episodiu 11. Sei mesi prima di u speciale di Natale! Aghju apprezzatu l'assunzione di Petru Capaldi nantu à u Signore di u Tempu cusì ùn sò micca cuntentu ch'ellu và. Eiu sì micca cum'è què. Questu hè Shock One.

Shock Two. In April, Steven Moffat hà avvistatu à i lettori in a so Serie Ten Episode Guide chì u Dottore testimonia a morte di qualchissia chì hè prumessu di prutege. Avanzate i candidati: i cumpagni Nardole è Bill è u so cumpagnu di viaghju, Missy. Moltu prestu in World Enough and Time vedemu Bill sparatu. Un alienu turchinu felice cù u grillu soffia un burato pulita attraversu u so mezu. Stress pulita micca abbastanza in lagnanza. Ùn aghju micca bisognu di i livelli di gore di Quentin Tarantino questu Uccidi Bill. Ùn vogliu micca vedà u ​​sangue è l'urgani spewing fora; ma ancu s'è l'intestini di Bill sò stati cauterizzati da l'esplosione, a ferita pare un pocu irrealisticu. Tame, necessariamente, per u publicu di famiglia.

Poveru Bill ! Sempre un novu. Un caratteru cusì pupulare. Una morte cusì orribile, prolungata, persistente. Stuck in un ospedale da l'infernu. Mantenu viva da una unità di pettu cibernetica ch'ella ùn pò micca sopportà di fighjà. Solu quelli pazienti spaventosi, un chirurgu cum'è Mengele, una Tubby Nurse Ratched è u salvaticu Mr Razor per cumpagnia. Quantu più, duttore ? Quantu anni di più? È tandu hè furzata in piena Cyber-cunversione.

Hè una rivelazione disgustosa quandu u Cyberman emerge à a fine è bea in quella voce di cantu l'ultima volta intesa in u 1966: Accessing Bill Potts. Truvà Bill Potts. I Bill Potts. Aghju aspittatu. Aghju aspittatu tu . Imballa ancu più punch chè a Cyber-conversione di Jackie Tyler 11 anni fà, o quandu Oswin Oswald hà capitu ch'ella era mutata in un Dalek in Asylum of the Daleks. Rimette l'orrore di u corpu in i Cybermen. Chì hè cum'è deve esse. Ci hè un ritornu per Bill ...? In novu, duverete aspittà finu à a settimana prossima per sapè.

U sinistru chirurgu, l'ospedale senza anima, è l'anime turmentate chì gridanu Dolore... Dolore... Dolore... - un ulu chì si pò dialà... Sentu chì questu ambientu pò esse più disturbante per i grandi chè per i zitelli. Chì orrore, chì sfigurazione s'appoghja sottu à i fasciati annodati di questi proto-Cybermen ? Hè veramente intelligente cumu Steven Moffat abbraccia i punti debbuli percepiti di u disignu uriginale di tela è plastica di u 1966 - disprezzatu è abbandunatu dopu a so unica uscita à u screnu in The Tenth Planet - è li fa sting.

I manichi di a testa sò spiegati da u chirurgu cusì: Questu ùn impedisce micca di sente u dulore, ma impedisce di preoccupassi. Ancu i dutti lacrimali chì prisentanu in alcune maschere Cyber ​​sò fatti sensu in quellu bellu colpu finali, ingrandendu è fora di l'ochju di CyberBill. Sentemu a so angoscia. Pudemu ancu versà una lacrima.

Avimu avutu u mondu abbastanza è u tempu hè a prima linea di u poema di Andrew Marvell di u 17u seculu To His Coy Mistress. Ah, Missy ! Hè a mo amica più vechja in l'universu. A grande follia di u duttore hè chì hà messu a so fede in u so vechju cumpagnu sparring. Era a mo prima amica. Cusì veloce, cusì divertente. Era u mo omu crush. Temerariamente, hà datu à Missy una via libera in a speranza disperata di riabilitalla. Ancu à a fine ùn pudemu micca esse sicuru s'ellu hè successu.

Michelle Gomez hè una rivolta chì valsa attornu à a nave spaziale, chì si annuncia cum'è Doctor Whooo! è scaccià una legione di fans chì abhor l'idea di u caratteru principale hè riferitu da u titulu di u prugramma. Ùn mi disturba micca. À a fine di i ghjorni, Steven Moffat dice l'indicible. Bully per ellu. Per mezu di Missy, dichjara chì u Doctor Who era una volta u nome sceltu da u Dottore è manda a serie cù un mumentu di levità assai necessariu, chjamandu i so assistenti valenti Bill cum'è Exposition è Nardole cum'è Comic Relief. Vulariu ch'ella ùn avia micca utilizatu a parolla dispunibuli.

U ritornu di u Maestru di John Simm hè, sicuru, eccitante. Un colpu. À u tempu di David Tennant, u so Maestru avia un incantu immensu malgradu a carriera fora di a scala in a lunacy. Simm si perde in a parte di Razor, eppuru mi restau perplessu è micca cunvintu da a pendenza di u Maestru per i disguises. OK, hè un modu praticu per sorprenderà u visore micca infurmatu, chì puderia ricurdà da sette anni fà. OK, hà decisu di mantene ammucciatu da Bill chì ricunnosce u so primu ministru. Ma u vestitu pesante di u signore Razor, a maschera di lattice, i denti strambi è l'accentu dodgy sò presumibbilmente in usu per mesi, anni ancu. Hè intrinsecamente ridiculu, un ricordu di i travestimenti stupidi purtati in l'anni 1980 Who da u Maestru di Anthony Ainley è Kate O'Mara cum'è Rani. Tuttu u shtick si sparghje facilmente cum'è un villanu di Scooby-Doo in una sola fioritura teatrale, ma hè direttu è interpretatu cun tale bravura chì ùn sminuisce micca i mumenti finali.

A fine di World Enough and Time hè sublime. U script di Steven Moffat taglia abilmente trà dui sceni di rivelazione, giratu sapientemente da a direttrice Rachel Talalay. Mi piace e riazzioni spaventate di Petru Capaldi. Registratu chì, per a prima volta in un mità di seculu, hà trattatu cù i Cybermen in tela di Mondas. Chì questu particulari hè - o era - Bill. Ch'ellu l'hà assai malamenti lasciata. Et qu'une ancienne incarnation dérangée du Maître vient d'entrer dans la pièce derrière lui.

E storie multiple di i Dottori sò vechji cappellu. Aghju bramatu una avventura multiplu di Maestru. Eccu. Cù dui attori superbi. È una grande scrittura da Steven Moffat. L'avvenimenti piglianu una volta biblica cum'è l'Operazione Exodus hè evitata per a Genesi di i Cybermen. U Maestru di John Simm si diverte in u so Momentu Davros cum'è u creatore di un mostru.

È ancu l'Anticu Testamentu da parte, questu hè in realtà un mash-up di Mary Shelley, di James Whale's The Bride of Frankenstein. Avete Simm cum'è Henry Frankenstein ... Nardole lurking on the sidelines cum'è u servitore ... Unisce Missy è CyberBill fasciatu è ci hè a sposa di Elsa Lanchester ... È Capaldi ùn puderia micca più s'assumiglia à u duttore Pretorius s'ellu prova. Sapete chì? I piace u mondu abbastanza è u tempu.

U duttore cade blogu (publicatu prima sabbatu 1 di lugliu 2017)
★★★★★ Iè, a so, altre cinque stelle... ma pudete dì chì un episodiu di Doctor Who hè un vincitore quandu fighjate una versione assai brutta è ancu vi inganna. A prima preview lasciata fora di i blocchi avia parechji fx mancanti è avianu bisognu di edizioni finali è lucidatura, postu chì a squadra di pruduzzione s'impegna à chjappà una scadenza stretta pochi ghjorni prima di a trasmissione. Uff!

A fine hè in vista per i signori Moffat è Minchin, i pruduttori esecutivi in ​​uscita, è u so rimarchevule cast (Peter Capaldi, Pearl Mackie, Matt Lucas, Michelle Gomez è John Simm) tutti firmanu quì, o prestu... Ma ciò chì hè forse u più. sorprendente di questu episodiu cuncludente di a Serie Ten hè quantu inconcludente hè.

A nave di a culunia di Mondas ferma appiccicata à u sogliu di un pirtusu neru. I so abitanti sò sempre minacciati da Cybermen incipient. Nisuna causa hè specificata per a rigenerazione di u Duttore, ancu s'ellu pò evidentemente avà tene u prucessu à badia. È ciò chì hè subtilmente agullatu hè chì i caratteri principali ùn anu micca cunnisciutu u destinu di l'altri. Nimu ùn sà se qualcunu di i so amichi o nemici sò sopravvissuti.

Nardole campa ma hè bloccatu nantu à a nave spaziale. Ellu o u so partitu scapperà mai ? U Duttore ùn hà micca idea chì Bill hè statu restauratu / trasfurmatu da Heather nè chì l'anu riturnatu à u Tardis. Bill parte senza sapè chì u Duttore sopravviverà o ancu chì si pò rigenerari. Ciò chì, per mè, hè u più poignant hè chì u Duttore ùn sapi micca chì hà riesciutu à turnà Missy da u latu scuru, chì u so megliu amicu tornava per sustenelu è pò esse mortu in u tentativu.

The Doctor Falls hè un episodiu finale irregolare ma assolutamente avvincente. U nostru eroe sbatte, o almenu tampers, u pianu diabolicu di u Maestru notevolmente prima per chì u Primu Attu hè impannillatu prima di a marca di 15 minuti. I Signori di u Tempu si trovanu in fuga da i Cybermen, è l'azzione passa da u Pianu distopicu 1056 à u Pianu bucolic 507. Di colpu u Duttore hà un rifugiu di i zitelli per prutege. Stu cambiamentu di ritmu è di l'ambiente pò esse inespettatu, ma dà à i caratteri una pausa per pensà è avè conversazioni difficili. Dà u cast chance di brillà.

Capaldi, Simm è Gomez sò di sicuru divinu inseme. Petru Capaldi hè magnificu cum'è sempre. Questu hè veramente u so episodiu. U so duttore pò cascà, ma si stà altu trà una dura cumpetizione. U Maestru di John Simm hè un bastardo implacable finu à a fine, ma micca u loon di sette anni fà. Michelle Gomez hè simplicemente superba à a duplicità è a ricerca di l'anima è ridendu di a so propria tragedia. U so ballu, flirting è backstabbing hè da more.

Ci era una speculazione febbrile annantu à u casting di Sam Spiro. Ogni tipu di nozioni stupide. In l'eventu, Hazran ùn hà micca un sicretu scuru, altru ch'ella hè un interessu d'amore per Nardole. Hè una figura materna per i zitelli minacciati à u Pianu 507, chì porta un fucile in a so casa, mi mette in mente à Lillian Gish in u filmu classicu di l'anni 1950 A Notte di u Cacciatore.

Sò cuntentu chì Bill guadagnà una ripresa. Ùn ci lamentemu micca chì un altru caratteru regulare hè vistu more o soffre un destinu peghju chè a morte è poi diventa mortu. Saria terribile di lascià a so fascia in quelli Cyber ​​bende. Ci vole à dì chì a partenza di Bill hè notevolmente simile à Clara à a fine di a serie nove. A morte di Clara hè stata in pausa, u so battitu di u core congelatu, è poi si spostò in u tempu è u spaziu in a cumpagnia di una altra donna eterna (Ashildr / Me), lassendu u Duttore senza più sàviu. Quasi identica.

333 chì significa numerologia

Ùn aghju mai previstu u ritornu di Heather è mi pigliu à l'avvicinamentu di u so romanzu cù Bill. Sò u Pilutu. Possu volà qualcosa. Ancu voi, dice Heather. Sò cum'è mè avà. Hè solu un altru tipu di vita. Avete bisognu à avè un core friddu per ùn esse cunvince è spustatu. T'aghju lasciatu e mo lacrime, ricordate, hè una nuzione cusì strana ma bella. Bill merita sta fine. E Pearl Mackie u ghjoca à a perfezione.

Parlendu di e donne di talentu ... Rachel Talalay ùn hè micca solu un direttore, hè un artista chì travaglia in a televisione. Da u furnace di u Pianu 1056 à a casa di Cotswold-y à u Polu Sud nevoso, intreccia diversi toni è textures è tableaux, Quiet Moments è Big Moments, in una tappezzeria coerente è impressionante.

In e so mani, ogni putenziale agwardness di u Bill ùn si vede micca cum'è una scena di Cyberman hè ironed over. Ci hè a precisione di u storyboard di Missy chì si gira versu a camera mentre hè sparata è irradiata da u Maestru. L'angolo sopratuttu di Missy chì respira l'ultimu respiru, chì pareva Ophelia, in quellu boscu blu-verde crepusculare hè una di parechje imagine stranamente belle. È ci sò assai picculi tocchi. U modu chì Nardole in u so colpu finale camina versu è oltre a camera è in u so avvene, chì taglia à un colpu di drone in altu di CyberBill chì vacilla in un desertu marcatu da battaglia.

Steven Moffat hà dettu chì questu finale ùn saria micca una festa di nostalgia. Ùn sò micca a so gamba chì tirava. Ùn pò esse micca una festa, ma hè sicuramente un buffet in corsu, cù assai bocconcini savurosi per spuntà i vostri palati nostalgichi. U duttore di Capaldi hè cusì cum'è Jon Pertwee quì, in l'aspettu è l'atti, interagisce cù u Maestru, detonendu esplosioni cù u so cacciavite sonicu, vincendu eroicamente i Cybermen mentre elencava e so scunfitte passate.

Un toccu notevuli hè chì i Cybermen originali ùn anu mai utilizatu i so fanali cum'è un'arma, ancu s'ellu parevanu fà cusì in un'illustrazione nantu à u spinu (sottu) di u rumanzu di u 1970 di The Tenth Planet . Se The Doctor Falls era un libru, ci sarianu copiosi note a piè di pagina - in particulare quelli chì indicanu allusioni à u passatu.

U duttore rimarca chì i Cybermen succede in ogni locu chì ci hè ghjente - Mondas, Telos, Terra, Planet 14, Marinus. I primi dui eranu i so pianeti di casa in l'episodi di l'anni 1960. Una Terra parallela hà datu nascita à Cybermen durante u mandatu di Russell T Davies. Planet 14 hè una riferenza fabulosamente oscura à uni pochi di linii di dialogu in L'invasione (1968). È Marinus ? Ebbè, questu hè un cennu à a seriale di u 1964 I Chjavi di Marinus . (Forse Steven suggerisce chì i Voord gommati è i Soldati di Ghiaccio semi-robotici incontrati da i cumpagni di William Hartnell eranu una forma di Cybermen...)

Mentre u Dottore si batte per frenà a so rigenerazione, ci hè una danza di San Vitu di cennu à episodii di rigenerazione precedenti. U so babble about Sontarans pervertisce u cursu di a storia umana era a prima linea di Tom Baker in u 1974. Rivisite u bleat excruciating di David Tennant, ùn vogliu micca andà, è Matt Smith [Aghju sempre ricurdatu] quandu u Dottore era mè. A linea di Bill mentre singhiozza annantu à u Dottore, Mentre ci sò lacrime, ci hè speranza, eccu l'ultime parolle di u Dottore Pertwee mentre Sarah singhiozzava per ellu: Una lacrima, Sarah Jane? Innò, ùn pienghje micca. Mentre c'è vita, c'è... U colpo sopra di Bill è u Dottore, spargugliatu nantu à u pavimentu di Tardis, mantellu spallatu, riecheghja i mumenti finali di William Hartnell in U Decimu Pianeta.

È infine quella fine. Nostalgia Centrale! U duttore 12 scontru à u duttore One in i deserti nevosi di l'Antartida. Induve sò e nevi d'altri ? / Induve sò e nevi d'altri ? Sì avete un pocu di Puesia francese o studiatu Rossetti o Tennessee Williams, sapete chì sta scena usa unu di i mutivi nostalgichi chjave di a literatura.

Riturnemu ghjustu à l'ambienti di The Tenth Planet 51 anni fà. È una figura familiare, un vechju in mantellu, cappellu d'astracanu è sciarpa bianca esce da a bufera. Pudete esse a Dottore ma sò lu Dottore, dice, stringendu i so revers. U uriginale pudete dì. (Questa hè una gloriosa combinazione di una di e prime linee di Tom Baker in u 1974 è di Richard Hurndall cum'è u primu rimpiazzamentu di u Dottore in I Cinque Medici in u 1983).

Quantu magicu per vede David Bradley di novu, micca solu ghjucà à William Hartnell (o ancu ghjucà Hartnell cum'è u primu duttore) cum'è hà fattu in An Adventure in Space and Time. Avà ci dà u so primu duttore. Sapia bè chì questu momentu speciale era ghjuntu, ma tocca ancu u fanboy in mè profondamente.

Di solitu mi avvicinu à i specials di Natale cun trepidazione. Ùn sta volta. Ùn possu aspittà di vede Petru Capaldi è David Bradley escendu fiancu à fiancu.


David Bradley in ritratti rari da u 2013