I Seeds of Doom ★★★★★

I Seeds of Doom ★★★★★

Chì Filmu Per Vede?
 




Stagione 13 - Storia 85



ghjochi populari per Nintendo Switch
Publicità

Ci serà un periodu di transizione, una parodia grottesca di a forma umana. Oramai, Winlett stessu ùn esiste più è duvemu distrughje ciò ch'ellu hè diventatu - u Duttore

Storia
Dui baccelli di sementi Krynoid sò scavati in l'Antarticu nantu à a Terra di u XXu seculu. Unu infecta un scientistu chjamatu Winlett chì hè dopu uccisu in una bomba, mentre l'altru hè arrubatu da Scorby è Keeler, dui omi impiegati da u riccu botanicu Harrison Chase. Dopu à u coppiu torna à a mansione inglese di Chase, u duttore è Sarah sò impotenti per impedisce a seconda poda chì cuntamina Keeler. Nutritu da Chase, u novu Krynoid cresce rapidamente. U Duttore pò impedisce a prossima tappa di u so ciclu di vita: a diffusione di e so baccelli murtali in u globu?

Prima trasmissioni
Parte 1 - Sabatu 31 di ghjennaghju 1976
Parte 2 - Sabatu 7 ferraghju 1976
Parte 3 - Sabatu 14 ferraghju 1976
Parte 4 - Sabatu 21 ferraghju 1976
Parte 5 - Sabatu 28 ferraghju 1976
Parte 6 - Sabatu 6 di marzu 1976



Pruduzione
Filmazione di u locu: Ottobre-Dicembre 1975 à Athelhampton House, Dorset; Buckland Sand and Silica Co Ltd, Surrey; BBC TV Center, Londra
Arregistramentu in studio: Nuvembre / Dicembre 1975 in TC4, è Dicembre 1975 in TC8

Cast
Doctor Who - Tom Baker
Sarah Jane Smith - Elisabeth Sladen
Harrison Chase - Tony Beckley
Charles Winlett - John Gleeson
John Stevenson - Hubert Rees
Derek Moberley - Michael McStay
Richard Dunbar - Kenneth Gilbert
Scorby - John Challis
Arnold Keeler - Mark Jones
Amelia Ducat - Sylvia Coleridge
Sir Colin Thackeray - Michael Barrington
Duttore Chester - Ian Fairbairn
Hargreaves - Seymour Green
Major Beresford - John Acheson
Sergente Henderson - Ray Barron
Driver - Alan Chuntz
Voce Krynoid - Mark Jones
Guardia - Harry Fielder
Capu di guardia - David Masterman

Crew
Scrittore - Robert Banks Stewart
Disegnatori - Roger Murray-Leach, Jeremy Bear
Musica incidentale - Geoffrey Burgon
Editor di script - Robert Holmes
Pruduttore - Philip Hinchcliffe
Direttore - Douglas Camfield



RT Recensione da Mark Braxton
A Staghjoni 13 finisce u modu ch'ella hà iniziatu, cù granelli, attacchi è spaventi di prima trinca. Un sei-parter chì ùn si lascia mai per un momentu hè sempre qualcosa di speciale, è Robert Banks Stewart offre un'altra invasione insolita è un mostru appiccicatu.

L'archive-raiding di l'era Holmes / Hinchcliffe righjunghja u so puntu culminante quì, a storia di a scuperta di ghiaccio ingannata, di incursione biologica è di rampage orticole facendu riferenza allegra di The Thing from Another World, The Quatermass Experiment è The Day of the Triffids, in quellu ordine.

Micca parechje criature Doctor Who avianu un ciclu di vita cusì pensatu cum'è u Krynoid. Da u pod è di u viticulu à u bogeyman è u leviatanu, questu vegetale versatile respira veramente nantu à u schermu. A riproduzione inversa dà à e so zuccate frustate una vita scioccante, qualchì respirazione balbuttata per cortesia di u dipartimentu di u sonu fridda u sangue, è l'applicazione aumentata di truccu di a pelle scrunched hè adeguatamente spaventosa. Ancu u verde spraying di un vechju costume Axon per a tappa intermedia di Krynoid funziona bè.

A fasa di marcatura-sciappale ùn hè micca cusì efficace - soprattuttu chì u muvimentu di rimusciu di i palcoscenichi sottu hè ridiculu evidenti - ma mudelli distinti distinti per raffigurà u colossu mansuu-nanu restituisce a credibilità à a fine.

anghjulu guardianu numeru 222

Un nimicu formidibile richiede un fogliu diabolicu, è Harrison Chase occupa senza sforzu i righjoni superiori di u tavulinu di a lega di u Villainy di Doctor Who. In vestitu adattatu è guanti neri mai smuntati, è cum'è ritrattu da Tony Beckley, Chase hè elegante, parlata cun calma è affascinante demenza.

Scartendu i soliti clichés di u malefattore in scena, ùn hè micca impazzitu da a putenza è a dominazione mundiale per se ma da una empatia patologica cù u regnu vegetale - quellu chì u face un alliatu istante à i Krynoids. Ancu un raru scoppu di panto-rage pirata (Perchè sò circundatu da scemi?) Ùn pò micca ammantà e so credenziali di classe.

Puderete solu imaginà u divertimentu chì Banks Stewart hà inventatu una storia per Chase: l'ex bancroller per u famosu sindicatu di crimini di u East End diventa disillusionatu da u crimine organizzatu dopu à un furto abortivu, cambia identità, hà lezioni di elocuzione, utilizza guadagni male ottenuti per finanzà una longa -passione impurtante per i gerani ...

I so servitori ùn sò micca menu impressiunanti scritti è cast: Scorby cinicu autoconservatu (un John Challis pre-Boycie chì pare un entusiasta di u jazz di a Rive Gauche); Keeler (Mark Jones), botanistu ansiosu, in capu. è u burocratu venale Dunbar (Kenneth Gilbert). Aghjunghjite Amelia Ducat, un eccellente attore ecologicu Sir Colin Thackeray (Michael Barrington, dighjà cunnisciutu da i telespettatori cum'è guvernatore Venables in Porridge) è una cultura di notabili minori è a storia affonda di caratteri denti.

Mantene li tutti in ligna hè u Duttore, è Tom Baker hè à l'altura di a so sperimentazione. A so prestazione hè rara è imprevedibile, variamente affascinante è scioccante. In un episodiu attacca i so rapitori cun impudenza infantile. Quandu Scorby dice, OK, cumencia à parlà, risponde, cun gioia, cun: Wolfgang Amadeus Mozart avia un tonu perfettu ..., è u so mutivu Mozart continua quandu, à punta di pistola, parpa casualmente un strappu da u Concertu per Piano No 23. Tuttavia, in un più tardi u Tomfoolery hè andatu è a simpatia di u spettatore per u Doc onduleghja mentre a perde cumpletamente, gridendu si rauca à i so detrattori.

Hè ancu una volta fisica chì suscita e sopracciglia. Punching faces, cracking colli è agitando una spada o pistola, u Dottore pare avè scartatu i so principii pacifici. Ma - in u cuntestu di una avventura abrasiva, piena di azzione popolata da pazzi è pesanti - l'approcciu si adatta. Ùn u vuleriate micca cusì ogni settimana, mente.

I Seeds of Doom hè una surtita anormalmente violenta. A penna di Mary Whitehouse era probabilmente chjappata mentre scribbava furiosamente note - sei mesi dopu avia compilatu u so casu contr'à u spettaculu, L'Assassin Murtale chì prova a paglia finale.

Per mè u conte di u corpu era tuttu parte di u Doctor Who, ma una cosa hè stata cun mè - è ùn era micca visuale. A gurgula di a morte di Chase in u fragnu di compost deve esse a cosa più inquietante mai intesa in u prugramma. Altrimenti a manera di a so morte hà avutu una ghjustizia puetica Roald Dahlian chì spergu chì a maiò parte di i zitelli abbandunessi.

cumu sapete chì a papaia hè matura

Micca chì a serie sia esentata da critiche. Alcune di e scene antartiche parenu wincingly polystyrene-y, u fogliame ribellu nantu à u duminiu Chase hè chjaramente stupidu, è a mostra di Unit - una volta di più menu u Brigadier - hè una povera. È hè una surpresa quandu si sà quale tene e regine. In altri aspetti hè un arcu brillanti da u maestru di precisione Douglas Camfield, facilmente unu di i primi cinqui direttori di u spettaculu.

A trama stessa cuntene una crepa gigante: ci vole un tempu ridiculu per u Duttore è altri per sapè cumu affruntà u Keeler-Krynoid, avendu apparentemente dimenticatu chì u Winlett-Krynoid hè statu uccisu da una splusione.

Certi anu lambastatu l'azzione di u Duttore per scavà a seconda baccala, scatenendu l'assassiniu, u scumpientu è, dicimu onesti, una storia assai più longa. Ma dichjara chjaramente chì e baccelli ghjunghjenu in coppiu, è u secondu avia bisognu à esse trattatu piuttostu chè bugà cum'è una bomba a cronometru in a neve.

In generale hè una porzione ricca è di classe, cù assai carne chì accumpagna i ligumi. Robert Banks Stewart merita pienu a so piazza in a sala di fama di u spettaculu. Pò avè solu duie storie di Doctor Who à u so nome, ma chì cinturoni sò.


Archiviu Radio Times

[Disponibile nantu à a DVD DVD]

Illustratore Frank Bellamy

L'illustratore è caricaturistu assai ammiratu Frank Bellamy hà cuntribuitu parechje opere d'arte per Radio Times trà u 1970 è a so morte in u 1976. A fatturazione sopra presenta una di e so ultime illustrazioni di Doctor Who. (L'ultimu hè statu per a ripetizione di 1976 di Planet of Evil, sottu.)

In l'invernu 1973, avemu lanciatu un pezzu cortu nantu à Frank Bellamy è u fotografiatu in u dipartimentu d'arte RT in Marylebone High Street. Hè vistu quì sottu cù a reportera Madeleine Kingsley è l'editore d'arte David Driver. (Fotografu Jeremy Grayson. Copyright Radio Times Archive)





Publicità

Frank Bellamy hè mortu u 5 di lugliu di u 1976, è avemu publicatu una breve notizia in Radio Times (17-23 di lugliu di u 1976).